Cuvinte

      Am avut candva un vis. Se numea vis de iubire. Teribile visuri, daca ar fi sa se transforme intr-o zi in cosmaruri.
     Am iubit o renuntare la vis. Acum nici nu mai stiu daca a fost sau nu un sacrificiu. Tot ce imi mai pot aminti e ca inca iubesc acei ochi adanci precum cerul..
     Zadarnic negam iubirea, ii cautam probleme, apoi le cautam solutii, ii punem intrebari ce nu ar trebui puse si primim raspunsri ce nu  le-am vrea auzite..Cuvinte spuse din orgoliu si mandrie, in lacrimi si suparare, cuvinte ce nu mai pot fi luate inapoi. Straniu lucru -cuvantul- poate in egala masura sa dea si sa ia viata. Poate distruge fericiri sau poate cladi castele pline de speranta in care se desfata doar zeii.De cate ori te-ai simtit invincibil prin cuvinte si gandurile tale aseazate pe foaie au prins forma ce nu o putea deslusi in alt fel. Oricat ar fi de puternica, iubirea are partea ei ascunsa fragila. Increderea. Increderea distrusa prin cuvinnte. Spun asta caci dupa orice fapt savarsit urmeaza justificarea lui in cuvinte. Cuvintele il pot minti sau dezminti. Pot justifica sau pot adanci misterul. Cuvintele cultiva sentimente. De aceea nu ma joc cu ele doar de dragul jcului..daca am spus ceva vreodata a fost pentru ca asa am simtit. Si oricat de inaltator sau greu mi-a fost sentimentul, am vrut sa il impart cu celalalt prin cuvinte.