Iarna din noi

         Se spune ca, in acest stadiu de evolutie al fiintei umane, majoritatea relatiilor, in special cele familiale, provin din datorii karmice. Asta ar insemna ca in alt timp am fost calcata in picioare de persoanele care acum ma pretuiesc cel mai mult, sau nu este decat o noua replica de iubire?!  Decat sa ii fiu in vreun fel datoare celui care azi imi chinuie viata, prefer sa il fi decapitat. Nu ca mi-ar face astazi raul mai mic…
      Se mai spune ca, pentru a plati datoria karmica, trebuie sa acorzi iertare ( si din pacate in mod direct) celui care ti-a pricinuit suferinta. Culmea ironiei, astfel tu esti cel salvat. In egala masura trebuie sa iti ceri iertare. Iar daca nu o vei primi acum, cu siguranta te asteapta alte vieti viitoare in care sa nu iti poti ridica capul din pamant.. Sper ca asta sa nu se incadreze in capitolul “speranta de viata”.
       Se spune ca fiecare are un loc unde se intoarce, loc numit “acasa”. Cred ca datoria mea karmica este sa ma indepartez de acel loc. Iertare o sa imi cer in alta viata, in aceasta nu mai ramane loc.
      Stiu, fara sa mi se mai spuna ca iarna din noi ne impiedica sa pasim spre primvara…