Reves de famme

Protectie

ariannee — Mon, 20 Jun 2011 08:57:29 +0000

Ceea ce nu am inteles nicodata e ca intr-o zi ma voi lovi de zidul pe care l-am ridicat in jurul meu…

Subtil

ariannee — Thu, 31 Mar 2011 13:23:05 +0000

The most beautiful clothes that can dress a woman are the arms of the man she loves!

Iarna din noi

ariannee — Tue, 29 Mar 2011 14:48:00 +0000

         Se spune ca, in acest stadiu de evolutie al fiintei umane, majoritatea relatiilor, in special cele familiale, provin din datorii karmice. Asta ar insemna ca in alt timp am fost calcata in picioare de persoanele care acum ma pretuiesc cel mai mult, sau nu este decat o noua replica de iubire?!  Decat sa ii fiu in vreun fel datoare celui care azi imi chinuie viata, prefer sa il fi decapitat. Nu ca mi-ar face astazi raul mai mic…
      Se mai spune ca, pentru a plati datoria karmica, trebuie sa acorzi iertare ( si din pacate in mod direct) celui care ti-a pricinuit suferinta. Culmea ironiei, astfel tu esti cel salvat. In egala masura trebuie sa iti ceri iertare. Iar daca nu o vei primi acum, cu siguranta te asteapta alte vieti viitoare in care sa nu iti poti ridica capul din pamant.. Sper ca asta sa nu se incadreze in capitolul “speranta de viata”.
       Se spune ca fiecare are un loc unde se intoarce, loc numit “acasa”. Cred ca datoria mea karmica este sa ma indepartez de acel loc. Iertare o sa imi cer in alta viata, in aceasta nu mai ramane loc.
      Stiu, fara sa mi se mai spuna ca iarna din noi ne impiedica sa pasim spre primvara…

Oral Sex

ariannee — Sun, 27 Mar 2011 20:07:00 +0000

“Sexul, fara sex oral, e ca si cum ai manca mereu nesarat.”

PS: Nu are niciun gust.

Zori de zi

ariannee — Tue, 22 Feb 2011 16:12:22 +0000

M-am simtiti vulnerabila in fiecare mana de barbat. Nici unul nu m-a intrebat ce simt. Nici unul nu m-a vrut sa raman. Doar unul, venit intr-un tarziu de noapte, m-a simtit si a ramas. Ca sa nu mai pot sa mint si sa fug. Poate ca tarziul de noapte nu e nimic mai mult decat un zori de zi.

Draga tata

ariannee — Thu, 13 Jan 2011 10:14:21 +0000

Draga tata, ai spus ca voi ajunge o curva si da..am ajuns..Dar am ajuns curva unui singur barbat si asta nu a fost nicidecum pentru banii lui, asa cum tu o curva de barbat, ti-ai vandut familia pentru niste monede in plus. Nu intelegi ca metalul devine greu cu timpul si nu ai sa il mai poti cara, rece,greu si fara suflet.Banii ti-au devenit robie si e unicul tau motiv de a iubi.

Draga tata, ai spus ca nu o sa fiu niciodata capabila sa fac ceva singura in viata, si da..nu e nimic sa ma sperie mai rau decat singuratatea. De la un timp in coace ma sperie si oamenii, de aceea le fac o analiza amanuntita inainte de a-i lasa sa-mi invadeze sufletul , sa nu cumva sa semene cat de putin cu tine. Tu imi esti de ajuns..nu mai am nevoie de nimeni sa imi aminteasca de tine.

Draga tata, mi-ai spus ca nu vorbesc niciodata cu tine…si da..uneori nu simt nevoia sa comunic nici macar cu mine insami. Pentru ca tendinta de interiorizare a venit tot de la tine cand cu doua mini de salbatic si nu de parinte imi smulgeai increderea si o aruncai la gunoi. Acum imi arunc gandul ca as avea un tata in acelasi loc, si nu ma simt un copil orfan, ci un copil fericit ca nu a trebuit sa te cunoasca vreodata…

Draga tata, mi-ai spus ca nu e nimic mai important pe lumea asta, si ca tot ce faci in viata faci pentru mine, iar eu sunt ratiunea ta de a trai..nu tata, ai mintit. Tot ce ai facut a fost pentru tine si mandria ta, fara sa te gandesti ca orgoiliul retrogradeaza suflete. E cam tarziu la varsta ta, dar poate ai sa inveti ca trebuie sa asculti mai inainte de a fi ascultat si trebuie sa iubesti mai inainte de a fi iubit. Nimic in lumea asta nu e unilateral, pana si propria persoana e plurivalenta. In locul tau e numai praf si gol, iar sufletul mi-e impaienjenit la gandul ca a trebuit sa fi existat vreodata..

Tragedii sub pleoape

ariannee — Wed, 30 Jun 2010 19:26:12 +0000

     As fi vrut sa privesti prin ochii mei si atunci cand imi statea sufletul sa planga. Atunci cand pastram aparente doar de dragul tau, ascunzand tragedia ce se juca cu cortinele trase in spatele ochilor cu care te priveam. Stiai ca gandesc, stiai prea bine. Nicodata nu iti desluseam intrebarea pentru ca tu ar fi trebuit sa fi acel care sa imi dea rspunsul.
     Nu stiu cum imi e mai greu, cu tine, sau fara tine. Le-am trait pe amandoua. Tu imi oferi o alinare provizorie, la fel cum e si dragostea ta cat timp nu gasesti altceva mai interesant. E cumplit sa traiesti langa un om in care nu ai incredere, dar pe care din toate strafundurile inimii il iubesti. Iubiri bolnavicioase..sentinte pe viata la moarte.
      Tu nu ai inteles niciodata ca imi rupi sufletul. Nici macar cand ti-am zis-o. Tu nu sti ce inseamna sa iubesti in totalitate ceva, incat sa i te poti abandona intru totul..Poate o simti vag in putinele momente cand te simti singur si ai nevoie de cineva. Nu ai inteles niciodata ca orice am cuceri in viata pana la urma tot la oameni ne intoarcem. Si pentru a ne intoarce trebuie sa avem la cine. Iar eu simt cum totul in jur se face pustiu si timpul e prea tarziu.
     Convietuirea mea cu tine e un vesnic chin, reluat zi de zi si atenuat prin vointa proprie. Ma mint zilnic pentru a rezista. Nu stiu de ce nu am plecat demult. Nu stiu de ce nu plec inca..Poate voi sti candva. Nu e de ajuns sa ma lupt cu toti demonii trecutului tau, tu ti-i bagi inca zi de zi in viata. Si nu as putea castiga razboiul daca luptele nu se termina niciodata..Totul e un urlet surd de disperare prelungit spre infinit..Dorinta spiritelor moarte sa moara, cand ele nici macar nu mai traiesc..

Cuvinte

ariannee — Mon, 21 Jun 2010 17:28:07 +0000

      Am avut candva un vis. Se numea vis de iubire. Teribile visuri, daca ar fi sa se transforme intr-o zi in cosmaruri.
     Am iubit o renuntare la vis. Acum nici nu mai stiu daca a fost sau nu un sacrificiu. Tot ce imi mai pot aminti e ca inca iubesc acei ochi adanci precum cerul..
     Zadarnic negam iubirea, ii cautam probleme, apoi le cautam solutii, ii punem intrebari ce nu ar trebui puse si primim raspunsri ce nu le-am vrea auzite..Cuvinte spuse din orgoliu si mandrie, in lacrimi si suparare, cuvinte ce nu mai pot fi luate inapoi. Straniu lucru -cuvantul- poate in egala masura sa dea si sa ia viata. Poate distruge fericiri sau poate cladi castele pline de speranta in care se desfata doar zeii.De cate ori te-ai simtit invincibil prin cuvinte si gandurile tale aseazate pe foaie au prins forma ce nu o putea deslusi in alt fel. Oricat ar fi de puternica, iubirea are partea ei ascunsa fragila. Increderea. Increderea distrusa prin cuvinnte. Spun asta caci dupa orice fapt savarsit urmeaza justificarea lui in cuvinte. Cuvintele il pot minti sau dezminti. Pot justifica sau pot adanci misterul. Cuvintele cultiva sentimente. De aceea nu ma joc cu ele doar de dragul jcului..daca am spus ceva vreodata a fost pentru ca asa am simtit. Si oricat de inaltator sau greu mi-a fost sentimentul, am vrut sa il impart cu celalalt prin cuvinte.

Timp de mine

ariannee — Mon, 24 May 2010 19:40:56 +0000

Nimeni nu poate sti ce furtuni ne bantuie sufletul in noapte. As vrea doar sa ma asculti uneori, nici nu mai trebuie sa te chinui sa intelegi ceva din toate balivernele ce imi ies pe gura fara sa le pot opri si fara sa le pot lua innapoi.
     Vezi tu, intr-o zi cu soare voi pleca. Trebuie neaparat sa fie seoare, e singurul care ma mai poate tine in viata. Atunci nu va mai fi nici fruntea ta incretita si privirea ta de scarba care sa imi mai poata dicta suferintele. Ma voi salva de tine. Ma voi salva, sa mai pot trai.
      Nu ma voi uita innapoi la usa trantita in nasul tau. Merit sa plec. Macar atat mai merit in relatia asta. De orice altceva, am inteles ca nu sunt competenta. Decat sa ma complac intr-un castel de nisip sfaramat la baza-i de valuri unduitoare si calme, dar care il macina incet…tot mai incet..
     E insuportabil chinul din pieptul meu, din mintea mea. E insuportabila durerea asta din oase si fiorul asta rece care imi strapunge palma in cautarea mangaierii tale. Nu mai am vise de visat. Nu mai am promisiuni de cumparat, cum nici tu nu mai ai promisiuni de vandut. Ne-am spus poate prea multe, am trait poate prea mult. Sa mai avem ce trai. Doar singuratate.
     As vrea sa ma asculti. Sa ma asculti cum plang in mine pentru iluzia in care te vedeam cel mai extraordinar om. Sunt cea mai nefericita femeie in cautarea fericirii de a apartine unui singur barbat. Mandria de apartenenta s-a transformat intr-o ruina de mizerie, umilinta si regret. Nu stiu cand mi-am permis sa ajung asa. Nu stiu cand si unde mi-am facut timp sa am incredere in tine. Esti crucea mea..esti crucea ce nu o mai pot purta.
     Si te iubesc. Din toate celulele ce mai au putina viata te iubesc. Te iubesc in lacrimile si regretul meu. Te iubesc in durerea mea. Te iubesc de una singura. Iar tu nu te-ai mai uitat de mult la ceas sa vezi ca e demult timpul de mine..

Poveste de iubire

ariannee — Sun, 16 May 2010 16:32:50 +0000

Povestile de dragoste. Rasariturile amurgului de dupa..Speranta luminii permanente
Prima oara ea l-a intrebat daca poate sa il sarute…El a spus pentru prima oara cel mai determinat “da” posibil. Atmospera paradisiaca, caracteristica unui cadru de vis. Florile copacilor au inceput sa cada intr-un vant ce soptea a ploaie, nu ca razbunare, ci ca zbor fantastic. Menirea florilor era sa ii inconjoare. Sarutul poate ignora prezeta ploii care in curgerea ei ii uda pana la piele. El s-a pus in genunchi si prin ploqaia rece a multumit Lui Dumnezeu din toata inima sa.

Acum si-a pierdut credinta.Nu numai in Dumnezeu, ci si in oameni. Chiar si in fata pe care o tinea mai demult prin ploaie in brate. Pentru ca a parasit povestea inainte de mai privi in urma si a mai vedea ca si ea il iubea la fel de mult.

Ea inca il mai asteapta sa se intoarca. Ii este dor de el, desi il vede aproape zilnic. Nu mai vede in el iubirea de alta data, decat rareori, cand ii sclipesc iar ochii si ii dau impresia ca ar mai lasa-o sa-l iubeasca. In nebunia si aroganta ei. Il iubeste si il protejeaza.

Ea mai spera ca se vor reintalni in acel cadru perfect, dar de fiecare data cand trece pe langa locul lor observa ca e gol.
….Totul era mai simplu atunci cand eram copii si eram fericita ca ne tineam de mana…